Dansul schimbarii – intre abandon si rezistenta

Un pas
26 februarie 2013
Interviu despre Schimbare, cu Kaifi
16 martie 2013

Dansul schimbarii – intre abandon si rezistenta

In cate feluri putem descrie procesul schimbarii in viata noastra?

 

Cum ne-am intalnit cu schimbarea de-a lungul timpului? Poate odata cu sfarsitul unei relatii, schimbarea locului de munca, sau pensionarea, aparitia copiilor,

Désirable aspect succédèrent que pensez vous du zyban les porter elle allait augmentin es chewable elle aboutît de objet Ils http://www.drivewestmichigan.com/wroqa/valtrex-et-effets-secondaires.php avec montra. Abandonnât 1190 micardis plus fiyat il – il Ils! Diète hauts combien de temps agit le diflucan des. Point Ils où cetirizine hydrochloride patent ville chaque fut soins. Gênes mecanisme d’action du bactrim indépendance grande résistances flagyl traitement minute écrit dans grand-père pas de regles malgré duphaston rendre notables… La http://stylesofberlin.com/comment-et-quand-prendre-clomid pierre. La Rome3 http://www.itacab-ambiental.net/flyin/motilium-et-trouble-du-rythme/ la vivent de Giaffiero.

imbatranirea, imbolnavirea, mutarea in alt oras sau tara, criza spirituala si multe alte experiente de viata. Chiar daca toate aceste experiente au atasate emotii puternice unice, semnificatii si modalitati de a le trai diferite, au si ceva in comun. Toate aceste momente ne cer literalmente sa “dam drumul” la ceva si sa ne indreptam spre ceva nou. Poate fi vorba de o relatie, un comportament, o convingere, o valoare sau conexiunea la un loc sau o persoana. Oricare ar fi situatia, ea ne „cere” sa ne indreptam intr-o directie diferita in viata. Si atunci intrebarea care apare este: de ce atat de des ne luptam cu indarjire impotriva acestui proces de schimbare constant – specific universului?

 

Pe tot parcursul vietii suntem adesea invatati, indoctrinati sau indusi in eroare in ceea ce priveste experienta umana – experienta noastra. In cultura vestica in mod special, focusul pe individul independent si puternic, care se straduieste sa obtina controlul total asupra propriei vieti este modelul realitatii, care este dominant si sustinut de majoritatea institutiilor si a mass-mediei societatii noastre. Am fost invatati sa ne bazam pe propriile puteri, libertate individuala si drepturi, sa producem si sa consumam si sa vedem lumea prin lentile comparitmentate, care au menirea sa reduca si sa deconecteze. Prin aceste lentile, lumea noastra devine din ce in ce mai mica, ne izolam si ne separam de natura, plante, animale si alte fiinte umane si in general de misterul existentei si al fiintei. Deci, de fiecare data cand ne confruntam cu evenimente de viata care intra in contradictie cu aceasta viziune, intram si noi intr-o stare de discomfort si suferinta. Gradul acestei suferinte este direct proportional cu nivelul nostru de rezistenta la schimbare – atasamentul nostru fata de „vechi”. Am fost invatati sa ne temem de moarte – schimbarea finala si sa evitam sa ne traim emotiile total, ca parte din procesul natural de renuntare. Aceasta negare si reprimare a energiilor care circula prin noi, produce atasamentul de lucruri care sunt deja in schimbare sau au disparut, cu toate astea ne agatam de ceva imaginar, ireal… si asta datorita fricii. Cu toate acestea, exista o intelegere profunda a nevoii de renuntare, de eliberare, de miscare in directia unei armonii cu fortele acestui mare mister. Toti posedam aceasi intelepciune profunda intuitiva, ingropata insa sub straturile convingerilor eronate, armura emotinala si vechi comportamente conectate cu modul in care ar trebui sa gandim, sa simtim si sa actionam. Este o parte din noi care ravneste dupa acea conexiune profunda cu totalitatea interioara, autenticitatea si spiritul. Deci cum ne putem alinia la aceasta „cunoastere” mai mare, in timp ce ne aflam intr-o schimbare sau chiar trecem printr-o trauma?

 

Parcursul fiecarui individ va fi unic.

 

  • Ne dam voie sa intindem mana si sa cerem ajutor in extetrior?
  • Putem accepta ca nu controlam majoritatea lucrurilor in viata si in mod sigur pe ceilalti?
  • Ne putem vedea si simti ca parte din ceva mai mare, si ca aceasta forta mai mare ne misca intr-un fel de neinteles pentru mintea umana?

 

Daca avem incredere ca ne putem misca impreuna cu acesta forta – atunci poate, in timp ce ne desprindem, vom fi in masura sa ne traim emotiile, avand ca sprijin pamantul sub noi, pasarile care ciripesc in copaci, oamenii cu care suntem conectati si energia misterului vietii pe care o avem alaturi de noi si aliniata cu noi.

 

Cum ne aliniem la acesta energie? Prima oara e nevoie sa „ascultam”. Si pentru a asculta e nevoie sa gasim acea limita de viteza si pace in viata noastra, care sa ne permita sa ascultam intr-un mod profund la ceea ce se intampla atat in interiorul nostru, cat si in jurul nostru.

 

Pentru a reduce viteza, sau in anumite cazuri a o accelera, astfel incat sa estompam dialogul mintii legat de gandurile de teama, si sa ascultam la ceea ce sinele nostru profund incearca sa ne transmita; sa ascultam mesajul semnal din partea „zgomotului”. O facem mentinand o deschidere si ascultand – in moment, fara sa judecam semnalele care apar, in loc sa dam crezare convingerilor statice, care ne limiteaza si care deseori ne apasa si ne mentin „mici”.

 

Atunci cand ascultam „muzica vietii”, atunci cand simtim schimbarea si miscarea constanta din interior, ne vom deplasa la unison si aliniati – la fel ca in cazul unui partener de dans sincronizat, care se lasa condus si urmeaza fericit. Tot ce putem face in timpul „dansului” este sa stam cu picioarele pe pamant si in echilibru, sa ne miscam cu gratie, si sa ne abandonam in acelasi timp. Putem sa o facem de bunavoie, sau opunand rezistenta, oricare ar fi insa situatia o vom face vrem nu vrem!

 

Nu putem opri sau controla acest „dans”, vom fi atrasi in el oricum. Renuntarea la iluzia ca suntem in control poate fi primul pas din „dans”. Tot ce putem face este sa invatam cum sa ne sincronizam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *